Cum am scris ”Carte de identitate”

  • 682
    Shares

Când am început lucrul la carte, am pornit de la ideea că vreau să povestesc, într-o formă cât mai accesibilă și în cheie anecdotică, despre complexele și fricile mele. Intenția era de-a mă autoironiza până într-acolo încât cititorii să se destindă, să se regăsească și să admită că târâim după noi prin viață un bagaj emoțional care ne împiedică să ne atingem adevăratul potențial. Sacul trebuie lăsat jos, hodrobelele triate, iar ce nu ne este de niciun folos, ducă-se!

Mi-am făcut o structură, pe capitole, și mă gândeam că voi bifa succint dar expresiv complexul provincialei, al greutății, al dinților strâmbi și al studiilor superioare nedefinitivate până foarte târziu. Știam că voi scrie și despre anii în care m-am luptat cu atacurile de panică, de multe ori în fața camerelor de luat vederi, și că voi încheia cu un capitol despre infertilitate. Iar toate relatările astea de ordin personal se vor intercala cu relatări de presă, pentru că așa am trăit eu o jumătate din viață, alergând gâfâind de acasă la muncă, de la o filmare la alta, de la check-in la poarta de îmbarcare cu numele meu strigat tare la microfon să mă grăbesc ”passenger Sanda Nicola…”, fugeam de la un dezastru personal la unul mondial, concentrându-mă adesea prea mult pe dramele altora pentru că pe ale mele nu știam de unde să le apuc, așa că fugeam în continuare… Până când, brusc, am hotărât să stau pe loc, să desfac sacul tot mai greu din spatele meu și să arunc hodrobelele care mă încovoiau.

În octombrie am început să scriu și, ambițioasă cum mă știți, îmi propusesem ca până la Anul Nou cartea să fie gata pentru redactare și prima corectură. N-am început cu primul capitol, mi-a fost mai la îndemână să încep de la mijlocul cărții și am scris două capitole foarte repede, cu mare plăcere. Focusul era pe reușite care au reprezentat schimbări de macaz pe drumul vieții mele. Normal că îmi bucura sufletul evocarea acelor momente. Dar apoi m-am blocat grav. Amintiri deosebit de neplăcute veneau peste mine și încercau să-și facă loc în manuscris, vinovății pe care le știam îngropate reușiseră să scape de sub eșafodajul pe care mi-l construisem ca să pot să merg mai departe. Cartea voia să se scrie un pic altfel decât planificasem eu și mintea mea rătăcea haotic printre întrebări care cereau urgent răspunsuri ferme. „Ce fac, o las? Mă expune enorm, va scrie negru pe alb tot ce m-am străduit să uit, să ascund… Sunt în stare să trec prin asta?” Poate tocmai faptul că am pus problema așa, transformând situația într-o nouă încercare din care aș putea să ies mai întărită, mi-a dat în cele din urmă curaj să trimit cartea la tipar în forma în care și-a dorit să fie scrisă. Cu sinceritate și autenticitate, adesea în dauna esteticului. Chiar și cu câteva înjuraturi pe care, bine intenționați, câțiva oameni apropiați au încercat să mă convingă să le scot pentru că s-ar putea să las o impresie proastă despre mine. Nu le-am șters, nu vreau să las o impresie anume, nu vreau să par altcineva. ”Carte de identitate” a plecat în urmă cu puțin timp la tipar și poate fi cumpărată cu precomandă pe storiabooks.ro. Simt că volumul ăsta are un rost al său, un drum al său care sper că va duce spre sufletele multor români.

Încă ceva… Nu e o carte despre complexe depășite pentru totdeauna, nu e o poveste ”de succes”. Chiar dacă azi stau în echilibru, știu de-acum că nimic nu e definitiv, poți pierde într-o clipă de rătăcire tot ce ai dobandit cu mare efort. Recidiva e oricând posibilă.

 

5 thoughts on “Cum am scris ”Carte de identitate””

  1. Buna, Sanda!

    Natalia ma numesc. Sunt din Chisinau si imi doresc foarte tare sa citesc cartea. O pot precomanda si din Chisinau?

    Multumesc!

  2. asa e. si eu am trecut prin recidive….
    Sunt mai periculoase decat inceputul….
    Succes cu cartea!

  3. Abia azi, când am terminat de citit cartea, am zis sa caut mai multe despre tine. Dar nu îmi doresc nimic sa mai aflu. Doar ca ești bine. Și ca ești pregătită pentru nebunia ce urmează. Carte va atinge multe persoane, pe mine m-a atins. Abia am așteptat sa îmi aștern gândurile despre carte în propria căsuța online. Sa găsesc o cale astfel încât să trimit cât mai multa lumea la tine.

    Mult succes!

Comments are closed.